Oaspeţi de Primăvară

Din miazăzi venind în stoluri
Au început din nou s-apară
Cu doru-n dragostea de ţară
Pe ceru-albastru, fară nouri
Oaspeţi dragi de primăvară.

Sunt păsări multe, călătoare
Ce se întorc iar, din băjenie
De unde-au fost în sihăstrie,
Sub cer senin şi dulce soare
Cu flori mulţime, pe câmpie.

Venind de pe alte meleaguri,
Din alte ţări, cu clima caldă
La noi se joacă şi desmiardă,
La umbra dulce între ramuri,
Şi-n ape de cristal se scaldă.

De-acuma sunt la ele-acasă
Căci nicăieri în lumea largă,
Nu au menirea lor întreagă
Şi nici o viaţă mai frumoasă
Când în familii, se încheagă.

Şi-n dragoste îşi construiesc
Cuiburi iute, spre-nmulţire
Cântând cu drag şi fericire,
Şi-apoi cu dor puii şi-i cresc
Împlinind stricta lor menire.

Căci din instinctul lor matern
Familii-şi reîntregesc mereu
Prin puişori ce-i cresc cu greu,
După un plan ce stă-n etern
După creaţia... lui Dumnezeu.

Flavius Laurian Duverna
10 aprilie 2008